Priorităţi

   

   Se poate să am un program încărcat, câte ceva de făcut sau de studiat în fiecare zi. Se poate să nu-mi ajungă timpul, să mă culc târziu, să mă trezesc devreme. Se poate să fiu obosită, să vreau relaxare, să nu am parte de ea.

   Dar există mereu acea persoană pentru care aş amâna celelalte activităţi, o persoană care are mereu un loc în agenda mea, indiferent de zi. Pentru acea persoană accept să muncesc uneori până târziu sau să dorm câteodată mai puţin. Pentru că face ca totul să merite...

Cât pot eu, de fapt, să rezist?

“Many of life's failures are people who did not realize how close they were to success when they gave up.” ― Thomas A. Edison

   Am auzit undeva că un om poate continua mult timp după ce a spus că nu mai poate. Şi mi se pare adevărat. Cel puţin, în cazul meu este. Uneori am tendinţa să spun prea repede "Nu mai pot", dar apoi merg mai departe în acelaşi ritm, oricât ar fi de greu.

   Pentru că atunci când ne stabilim un scop ar trebui să luptăm pentru acesta până la ultima rezervă de energie. Iar când viaţa ni se pare dificilă şi dureroasă şi ni se pare că e tristeţe oricunde întoarcem capul, ar trebui să căutăm raza de lumină, pentru că ea nu dispare, se ascunde doar!