Atât!

Let's GO!

Paris

Sursa foto: www.globalexperiences.com

Sursa foto: www.travela.ro

 Sursa foto: www.toptravellists.net

London

Sursa foto: www.fivb.org

Sursa foto:www.khalsacollegelondon.com

Sursa foto: www.frommers.com

Wien

Sursa foto: www.travelhotelvideo.com

Sursa foto: www.rhetorik-seminar-online.com

Sursa foto: www.turisteuropa.ro

Priorităţi

   

   Se poate să am un program încărcat, câte ceva de făcut sau de studiat în fiecare zi. Se poate să nu-mi ajungă timpul, să mă culc târziu, să mă trezesc devreme. Se poate să fiu obosită, să vreau relaxare, să nu am parte de ea.

   Dar există mereu acea persoană pentru care aş amâna celelalte activităţi, o persoană care are mereu un loc în agenda mea, indiferent de zi. Pentru acea persoană accept să muncesc uneori până târziu sau să dorm câteodată mai puţin. Pentru că face ca totul să merite...

Cât pot eu, de fapt, să rezist?

“Many of life's failures are people who did not realize how close they were to success when they gave up.” ― Thomas A. Edison

   Am auzit undeva că un om poate continua mult timp după ce a spus că nu mai poate. Şi mi se pare adevărat. Cel puţin, în cazul meu este. Uneori am tendinţa să spun prea repede "Nu mai pot", dar apoi merg mai departe în acelaşi ritm, oricât ar fi de greu.

   Pentru că atunci când ne stabilim un scop ar trebui să luptăm pentru acesta până la ultima rezervă de energie. Iar când viaţa ni se pare dificilă şi dureroasă şi ni se pare că e tristeţe oricunde întoarcem capul, ar trebui să căutăm raza de lumină, pentru că ea nu dispare, se ascunde doar!

"Îmi placi de la cap la gleznă"

Fall weather

   Astăzi a fost una din zilele de toamnă în care n-aş fi vrut să mă dau jos din pat dimineaţa!

   M-am trezit, iar când am deschis ochii am văzut pe geam cerul plumburiu, am constatat semi-întunericul din cameră şi am auzit sunetul stropilor de ploaie izbindu-se de pervaz. Un sunet atât de ciudat... Îl uram pentru că ştiam că voi ieşi în frig şi în ploaie. Deşi dacă aş fi avut şansa să rămân în pat, poate mi s-ar fi părut un sunet liniştitor, care m-ar fi ajutat să adorm.

   În această zi mi-aş fi dorit să fiu lângă el, să stăm în casă, la căldură, să ne uităm la un film şi să "ronţăim" ceva... Cer prea mult probabil, pentru că, în schimb, am primit câteva integrale şi programa de bac la română. Să nu uităm "discuţiile" filosofice. Superbă zi de vineri!...

Despre "a doua şansă"

  Sunt de părere că toţi merităm a doua şansă! Sunt unele greşeli pe care nu le facem intenţionat, sau le facem crezând că nu vor avea consecinţe dezastruoase. Dar uneori au... Rănim oameni, îi dezamăgim, îi deranjăm, îi stresăm. Şi apoi ne pare rău şi implorăm iertare dar ei parcă nu ne aud, nu înţeleg că şi noi suferim odată cu ei şi se poartă ca şi cum nimic nu se mai poate repara în veci.

   Nu e chiar aşa... Nu ştiu dacă sunt o fire slabă sau pur şi simplu sufletistă, dar mereu acord a doua şansă (uneori şi a treia, deşi asta nu e mereu lăudabil), pentru că ştiu că toţi greşim, nimeni nu e perfect. Cu toţii trebuie să primim şansa de a ne repara greşelile şi sunt de acord că atunci când acest lucru nu se întâmplă, nu mai merităm înţelegerea celor din jur.

   Cred în oameni, în regretele lor şi ştiu că de multe ori, a doua şansă e tot ce are nevoie un om pentru a se schimba radical şi a evita alte greşeli în viitor...

Provocări

   Urmează un an plin de provocări. Cred că de fapt clasa a XII-a nu e chiar atât de rea precum spune toată lumea. Totul e în mintea noastră, tot stresul, presiunea de a avea rezultate bune, de a învăţa mult, de a "lua" BAC-ul... Înveţi într-una de atâţia ani de zile şi în 3 ore pe zi, 3 zile într-o săptămână s-a dus toată strădania ta. Se derulează mult prea repede, în maxim două săptămâni ai dat şi examenele, ai aflat şi rezultatele, ai făcut şi o contestaţie (eventual) şi gata! Asta e tot! 

   Merită aceste două săptămâni tot stresul şi frica noastră? Merită să ne ambalăm atât, să "îndesăm" informaţii de tot soiul în minţile noastre stresate?

   Eu zic că cel mai bine e să o luăm uşor cu toţii! Fără stres, odihnă cât mai multă, exerciţii făcute din timp nu pe ultima 100 de metri, şi multă voinţă. Indiferent cât de dificil ni se pare, bac-ul n-a ucis pe nimeni deocamdată şi cu muncă (mai multă sau mai puţină, după caz) poate fi "învins"!

    Mult succes celor care sunt în an cu mine! Să începem cu dreptul!

Deja începe şcoala?!

   Nu-mi vine să cred cât de repede a trecut vara asta. Parcă ieri plecam de la şcoală pe un soare arzător către un soare şi mai arzător, grecesc. Apoi zile întregi de lenevit pe plajă cu un frappe în mână şi o carte bună ( Dansul pasiunii - Mary Jo Putney ).

   Apoi luna iulie, înapoi în oraş, planuri pentru o altă escapadă la mare, apoi amânarea acestora... Întâlnirea cu prieteni vechi, plecaţi acum mult timp şi întorşi pentru puţină vreme... Zile însorite, plimbări în amurg, dar nimic ieşit din comun, doar foarte mult timp petrecut împreună cu el! Zile de muncă, pentru banii de mare şi uite aşa a trecut şi iulie...

   Şi august, atât de plină faţă de celelalte, cu venirea în ţară a unor rude foarte dragi. Am petrecut mult timp şi cu aceştia, şi despărţirea a fost foarte grea, pentru că a coincis cu o alta... E greu să-ţi iei la revedere pentru nu ştiu cât timp de la prietenele tale de cand erai la grădiniţă şi de la rudele tale apropiate (din nou, pentru nu ştiu cât timp) în aceeaşi seară. Apoi în aceeaşi noapte să pleci şi la mare...

   La mare a fost perfect! Am avut parte de relaxare totală, care se pare că i-a priit foarte bine iubitului, care la o săptămână jumate a trebuit să dea din nou bacul la mate. S-a descurcat foarte bine (aşa zice baremul) şi sunt tare mândră de el pentru faptul că toată vara a muncit la mate şi a progresat foarte mult. Acum aşteptăm rezultatele...

   Şi cu asta se încheie august. Ne rămâne pe limbă un gust dulceag şi sperăm la cât mai multe reuşite în sezonul care vine!

The 128th rule of a lady

   Hoinărind pe pagina de Facebook Rules of a LADY, am găsit o regulă care mi-a dat de gândit... Regula nr. 128!

   De obicei, sunt o persoană care spune lucrurile pe faţă. Unii spun că mi se trage de la zodie, dar eu nu ştiu dacă asta e neapărat adevărat. Nu cred că am analizat vreodată dacă nu cumva am fost cam nepoliticoasă când am spus ceva; pur şi simplu am considerat că adevărul e mai bun.

   Când eram mai mică lucrurile erau mult mai simple. Spuneam  mereu lucrurilor pe nume. Acum mă mai limitez, deşi nu mereu. De aceea cred că ar trebui să bag la cap această regulă şi s-o scot din sertarele minţii de fiecare dată când vreau să spun ceva...

Back Home

   Neptun. Soare. Briza mării. Pălărie de soare. Frappe. Nisip fierbinte. Apă sărată. Fotografii. Plimbări nesfârşite. Apus de soare. Spectacol de circ. Parc de distracţii. Terase. Pizza. Bere cu lămâie. Tineret. Volei pe plajă. Valuri. Tatuaj. Bronz. Albastru. Pescăruşi. Muzică. Muzică franţuzească. Clătite uriaşe. Alcatraz. Trăsuri. Magazine. Suveniruri. Răsărit de soare. Amintiri!

   "Tu eşti tot ce îmi doresc, de-aia sunt a ta!"

Je veux aller a la mer...

   Toată vara am avut un singur gând in minte: să ajung la mare! Pentru mine contează cu atât mai mult cu cât e primul an când plec fără ai mei şi îmi place tare mult ideea. În ultimele luni am tras din greu să-mi fac bănuţii mei, că parcă nu are farmec dacă merg în totalitate pe banii părinţilor (deşi contribuie şi ei la suma finală).

   Ideea de a pleca cu bani munciţi de mine e încântătoare, îmi dă o satisfacţie teribilă! Dar, mai mult decât atât, există o satisfacţie referitoare la faptul că voi decoperi locuri noi, evenimente noi, voi simţi nisipul sub tălpi şi apa sărată care îmi va mângâia corpul. Toate acestea alături de persoana iubită! Şi dacă aducem în ecuaţie şi soarele şi un bronz discret, totul devine perfect!

   Sper să am o vacanţă reuşită, relaxantă. Şi sper să vă bucuraţi şi voi de momente frumoase, că mai e puţin şi gata cu vara...