Aţi aflat deja că săptămâna trecută am fost plecaţi la Budapesta, într-un sejur de 3 nopţi, care a cuprins şi ziua mea de naştere - ziua de 12 decembrie. Deşi visam de mult timp să vizităm o capitală europeană în perioada târgului de Crăciun, niciodată nu m-am gândit că dorinţa mi se va împlini şi, pe deasupra, călătoria va coincide cu aniversarea mea de 20 de ani. Ce îţi poţi dori mai mult?
Cazarea ne-am asigurat-o prin intermediul unei oferte de pe Zumzi.ro, şi am plătit destul de puţin pentru 3 nopţi cu mic dejun la Hotel Korona Pension ***. Condiţiile de cazare au fost excelente, micul dejun de asemenea, dar noi nu am petrecut foarte mult timp la hotel pentru că am fost ocupaţi să ne plimbăm prin oraş.
În prima zi, după ce ne-am cazat, ne-am achiziţionat celebrul Budapest Card valabil 72h, care a costat 8900 HUF (adică în jur de 130 lei) şi prin intermediul căruia am avut transport gratuit pe orice mijloc de transport intern (autobuz, troleibuz, tramvai, metrou), intrare gratuită la 7 muzee, o intrare gratuită la băile termale St. Lukacs, acces gratuit la aplicaţia Pocket Guide, două tururi ale oraşului cu ghid însoţitor şi multe alte reduceri la muzee, restaurante şi baruri. Pe scurt, eu consider că a meritat fiecare bănuţ pe care l-am plătit pe acest card, chiar dacă noi nu am reuşit să ne bucurăm de toate gratuităţile.
După un drum lung, în prima zi am fost destul de obosiţi şi nu am umblat prea mult, am fost mai mult în recunoaştere, cum ne place nouă să spunem. Eram foarte entuziasmaţi si am făcut şi câteva poze, deşi deja se întunecase destul de tare.
Essentials for the trip: Cosmo, bateria externă pentru telefon şi Budapest Card.
A doua zi ne-am trezit odihniţi, am luat micul dejun şi am fugit să descoperim oraşul. Era şi ziua mea, prin urmare eram plină de viaţă şi dornică să văd cât mai multe.
Prima oprire a fost la Starbucks să ne asigurăm o doză de energie pentru întreaga zi şi, cu ocazia asta, am gustat şi sortimentele de Crăciun: Gingerbread Latte şi Toffee Nut Latte.
Aproape de acest Strabucks era şi Vörösmarty tér, locul în care are loc Piaţa de Crăciun. Deşi nu are acelaşi farmec ziua, ne-am plimbat puţin printre căsuţe să vedem cu ce ne aşteaptă fiecare. Rezultatul? Mâncare delicioasă şi o mulţime de lucruşoare care mai de care mai interesante. Şi să vă mai spun un lucru: cam micuţ brăduţul lor, nu se compară cu cel din Braşov, hihi.
Planul pentru ziua mea era să urcăm cu funicularul pe Dealul Castelului, sau Castle Hill cum l-am găsit peste tot pe Internet. Acolo sus aveam multe de văzut: Galeria Naţională a Ungariei şi Muzeul de Istorie erau incluse pe lista noastră de intrări gratuite. În plus, trebuia neapărat să vedem Bastionul Pescarilor şi Biserica Mátyás.
De unde ne aflam noi, trebuia să trecem Dunărea, pentru că noi ne aflam în Pesta, iar Castelul aparţinea vechiului oraş Buda. Şi, pentru că nu am vrut să ne mai urcăm în alte mijloace de transport în comun, am trecut Dunărea pe jos, pe pod. Podurile sunt imense, fluviul e şi mai şi, dar experienţa e una interesantă, deşi curenţii apei te fac să îngheţi până la ultimul os (sau să îţi îngheţe cafeaua în pahar)
Urcarea cu funicularul mi s-a părut un lucru foarte interesant pe care îl aşteptam cu nerăbdare de când am citit prima oare despre asta pe net. Deşi durează destul de puţin, ar fi păcat să te afli acolo şi să nu urci cu funicularul.
Odată ajunşi sus, am început din punctul cel mai din stânga al dealului spre dreapta. Am vizitat cele două muzee menţionate, ne-am făcut poze şi am admirat oraşul, care se vedea absolut superb.
Când am ajuns la Bastionul Pescarilor se făcuse deja destul de frig, bătea vântul şi nouă ne era cam foame. Prin urmare, am vizitat totul fără să mai facem foarte multe poze, după care am plecat să mâncăm şi să ne odihnim un pic.
Ajunşi la hotel am început să căutăm pe net informaţii despre Christmas Tram, tramvaiul acoperit de LED-uri care merge pe malul Dunăirii şi de la bordul căruia puteam vedea toate atracţiile importante aflate pe malul fluviului.
Eram atât de entuziasmaţi să vedem acest tramvai, să ne plimbăm cu el, încât aproape era să îl pierdem. Era unul singur pe oră, iar noi am calculat puţin greşit timpul care ne lua de la hotel până la una din staţiile de unde puteam lua tramvaiul 2. Totuşi, am ajuns în acea staţie cu vreo 3 minute înainte de ora menţionată în program (18:45). Pe la 18:44 apare un 2 care nu avea LED-uri şi am rămas complet dezamăgiţi. Cum adică? Programul nu era bun? De ce l-au mai afişat? Şi până am mai bombănit eu puţin, am observat că un domn aştepta cu aparatul foto, aşa că mi-am dat seama că mai avem puţin de aşteptat până să vedem trenuleţul încărcat de magia Crăciunului.
Ultima oprire din acea seară a fost Piaţa de Crăciun de la Vörösmarty tér. Locul acela este foarte frumos, dar ceea ce nu prea mi-a plăcut a fost faptul că nu am auzit deloc muzică de Crăciun. Singurele acorduri de sărbătoare s-au auzit de la un vânzător ambulant care avea un radio. În rest, pe acolo se cânta mult muzică populară ungurească, ceea ce nu mi s-a părut aşa potrivit. În schimb, am ascultat noi colinde seara, în cameră.
Chiar când să plecăm, mi-am dat seama că nu am apucat să aflăm locaţia exactă a unei statui aflate pe esplanada Dunării, numită Mica Prinţesă (Kiskirálylány). Întâmplarea a făcut să ne aflăm foarte aproape de acel loc şi, în drum spre hotel să o vedem şi pe aceea.
Sâmbătă am fost la băile termale St Lukacs şi nu am apucat să facem poze. A fost drăguţ să ne relaxăm în apă caldă în condiţiile în care afară erau doar vreo 4 grade Celsius, deci bazinul exterior a fost principala atracţie pentru noi. Seara, ne-am întors în centru şi ne-am cumpărat tot felul de suveniruri, inclusiv cadoul meu, pe care nu apucaserăm să îl cumpărăm cu o seară înainte (apropo de asta, totul se închide foarte repede în Budapesta, inclusiv magazinele mari. Pe la 22 nu găseşti mai nimic deschis, în afară de standurile cu mâncare).
Ziua de 12 decembrie a fost absolut deosebită. Pur şi simplu a fost cea mai frumoasă zi de naştere, cel mai frumos cadou pentru mine a fost să mă aflu acolo. Acum când mă uit în urmă, îmi dau seama că a meritat fiecare bănuţ pe care l-am strâns încă de prin octombrie şi că acesta este cel mai frumos mod de a-ţi petrece ziua de naştere: călătorind!
Zilele acestea aş vrea să fac un filmuleţ din toate înregistrările video de acolo, pentru că nu le pot încărca aici, fiind de dimensiuni foarte mari. Sper că v-a făcut plăcere să îmi citiţi povestea, sper că v-am adus mai aproape de atmosfera de Crăciun din capitala Ungariei!
Prima oprire a fost la Starbucks să ne asigurăm o doză de energie pentru întreaga zi şi, cu ocazia asta, am gustat şi sortimentele de Crăciun: Gingerbread Latte şi Toffee Nut Latte.
Aproape de acest Strabucks era şi Vörösmarty tér, locul în care are loc Piaţa de Crăciun. Deşi nu are acelaşi farmec ziua, ne-am plimbat puţin printre căsuţe să vedem cu ce ne aşteaptă fiecare. Rezultatul? Mâncare delicioasă şi o mulţime de lucruşoare care mai de care mai interesante. Şi să vă mai spun un lucru: cam micuţ brăduţul lor, nu se compară cu cel din Braşov, hihi.
Planul pentru ziua mea era să urcăm cu funicularul pe Dealul Castelului, sau Castle Hill cum l-am găsit peste tot pe Internet. Acolo sus aveam multe de văzut: Galeria Naţională a Ungariei şi Muzeul de Istorie erau incluse pe lista noastră de intrări gratuite. În plus, trebuia neapărat să vedem Bastionul Pescarilor şi Biserica Mátyás.
De unde ne aflam noi, trebuia să trecem Dunărea, pentru că noi ne aflam în Pesta, iar Castelul aparţinea vechiului oraş Buda. Şi, pentru că nu am vrut să ne mai urcăm în alte mijloace de transport în comun, am trecut Dunărea pe jos, pe pod. Podurile sunt imense, fluviul e şi mai şi, dar experienţa e una interesantă, deşi curenţii apei te fac să îngheţi până la ultimul os (sau să îţi îngheţe cafeaua în pahar)
Urcarea cu funicularul mi s-a părut un lucru foarte interesant pe care îl aşteptam cu nerăbdare de când am citit prima oare despre asta pe net. Deşi durează destul de puţin, ar fi păcat să te afli acolo şi să nu urci cu funicularul.
Odată ajunşi sus, am început din punctul cel mai din stânga al dealului spre dreapta. Am vizitat cele două muzee menţionate, ne-am făcut poze şi am admirat oraşul, care se vedea absolut superb.
Când am ajuns la Bastionul Pescarilor se făcuse deja destul de frig, bătea vântul şi nouă ne era cam foame. Prin urmare, am vizitat totul fără să mai facem foarte multe poze, după care am plecat să mâncăm şi să ne odihnim un pic.
Ajunşi la hotel am început să căutăm pe net informaţii despre Christmas Tram, tramvaiul acoperit de LED-uri care merge pe malul Dunăirii şi de la bordul căruia puteam vedea toate atracţiile importante aflate pe malul fluviului.
Eram atât de entuziasmaţi să vedem acest tramvai, să ne plimbăm cu el, încât aproape era să îl pierdem. Era unul singur pe oră, iar noi am calculat puţin greşit timpul care ne lua de la hotel până la una din staţiile de unde puteam lua tramvaiul 2. Totuşi, am ajuns în acea staţie cu vreo 3 minute înainte de ora menţionată în program (18:45). Pe la 18:44 apare un 2 care nu avea LED-uri şi am rămas complet dezamăgiţi. Cum adică? Programul nu era bun? De ce l-au mai afişat? Şi până am mai bombănit eu puţin, am observat că un domn aştepta cu aparatul foto, aşa că mi-am dat seama că mai avem puţin de aşteptat până să vedem trenuleţul încărcat de magia Crăciunului.
Ultima oprire din acea seară a fost Piaţa de Crăciun de la Vörösmarty tér. Locul acela este foarte frumos, dar ceea ce nu prea mi-a plăcut a fost faptul că nu am auzit deloc muzică de Crăciun. Singurele acorduri de sărbătoare s-au auzit de la un vânzător ambulant care avea un radio. În rest, pe acolo se cânta mult muzică populară ungurească, ceea ce nu mi s-a părut aşa potrivit. În schimb, am ascultat noi colinde seara, în cameră.
Chiar când să plecăm, mi-am dat seama că nu am apucat să aflăm locaţia exactă a unei statui aflate pe esplanada Dunării, numită Mica Prinţesă (Kiskirálylány). Întâmplarea a făcut să ne aflăm foarte aproape de acel loc şi, în drum spre hotel să o vedem şi pe aceea.
Sâmbătă am fost la băile termale St Lukacs şi nu am apucat să facem poze. A fost drăguţ să ne relaxăm în apă caldă în condiţiile în care afară erau doar vreo 4 grade Celsius, deci bazinul exterior a fost principala atracţie pentru noi. Seara, ne-am întors în centru şi ne-am cumpărat tot felul de suveniruri, inclusiv cadoul meu, pe care nu apucaserăm să îl cumpărăm cu o seară înainte (apropo de asta, totul se închide foarte repede în Budapesta, inclusiv magazinele mari. Pe la 22 nu găseşti mai nimic deschis, în afară de standurile cu mâncare).
Ziua de 12 decembrie a fost absolut deosebită. Pur şi simplu a fost cea mai frumoasă zi de naştere, cel mai frumos cadou pentru mine a fost să mă aflu acolo. Acum când mă uit în urmă, îmi dau seama că a meritat fiecare bănuţ pe care l-am strâns încă de prin octombrie şi că acesta este cel mai frumos mod de a-ţi petrece ziua de naştere: călătorind!
Zilele acestea aş vrea să fac un filmuleţ din toate înregistrările video de acolo, pentru că nu le pot încărca aici, fiind de dimensiuni foarte mari. Sper că v-a făcut plăcere să îmi citiţi povestea, sper că v-am adus mai aproape de atmosfera de Crăciun din capitala Ungariei!
Vă pup!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Feel free to give me feedback!